Primul weekend din septembrie, anul de gratie 1999, a fost unul memorabil! Totul a pornit de la ideea 
lui Dan Negrut de a ne invita prietenii si cunoscutii romani in Ann Arbor si de "a ne bucura de ce ni se 
intimpla" timp de 2 zile.  Organizatorii, nu au prevazut ca pina la urma, in cele 2 zile vor avea 
peste 100 de oaspeti, unii veniti de la multe sute de mile departare. Initial, pentru cei mai multi, singurul 
lucru in comun era voia buna si faptul ca eram toti romani departe de casa. A fost insa excelent!  

Simbata, s-a jucat fotbal, echipele: University of Iowa (Iowa-nii), Michigan State (MSU), University of 
Michigan (Michigan) si De Pretutindenarii (o echipa adunata de pe teritoriul dintre Nistru si Mississipi). 
In primul tur Michigan a invins pe Iowa, iar MSU a surclasat pe De Pretutindenarii decimati de caldura. 
Finala a cistigat-o MSU, in ovatiile galeriei lor mici, dar competitive. Michigan, favorita publicului, 
s-a resimtit dupa victoria greu muncita din meciul cu Iowa-nii. S-au inregistrat 112 suturi la poarta, 
195 suturi pe poarta, 10 suturi in galeria de la MSU, 2505 pase si 30 "assists". Dupa meciuri, jucatorii 
si galeriilor lor s-au reintilnit insetati pe baricadele Grilului Comunal din Chelsea. Au lipsit marea 
majoritate a competitorilor de la MSU, plecati sa valorifice "la negru" trofeul obtinut.

Duminica, primul eveniment al zilei l-a constituit picnicul din Independence Park. Dupa citeva emotii asociate 
cu teama de a nu avea carbunii, totul a reintrat in normal si cu ajutorul celor mai intreprinzatori dintre noi 
(fripturistii) carnurile au inceput sa sfiriie pe gratar. Dupa lupte grele cu mincarurile, am inceput un turneu 
de volei pe nisip. Cea mai mare distractie a fost prilejuita de duelul galeriilor, cistigator clar, Michigan. 
S-a mai remarcat echipa Iowa-nilor cind serveau cu vintul in spate. Sa-i vedem in Florida cu soarele-n ochi :) 
 
Seara de duminica s-a incheiat cu arta fotografica. Razvan Gelca (cum se face ca mai toti marii
calatori si povestitori in afara de Marco Polo sint din Banat ?) ne-a oferit o calatorie imaginara prin 
deserturile sud-vestului Statelor Unite si pe acasa, prin Timisoara si Bucuresti. In final, anotimpurile lui 
Vivaldi au acompaniat pasii lui Razvan prin Iowa City si Ann Arbor in cautarea celor 
mai interesante reprezentari coloristice ale anotimpurilor. 

Eram copii, era frumos, a fost ca o poveste...speram ca tuturor le-a placut atit cit si noua si ne vom reintilnii 
in curind. De asemeni, multumim tuturor care au contribuit la succesul actiunii.


10/31/99